“Sometimes I wonder if anything is absolute anymore. Is there still right and wrong? Good and bad? Truth and lies? Or is everything negotiable, left to interpretation, gray? Sometimes we’re forced to bend the truth to transform it because we are faced with things that are not of our own making. And sometimes, things simply catch up with us.”

zambiti fara semnatura

Cuvintele se murmura usor,cu rostitul e mai greu.Pasii marunti ii faci neobservat,alergatul cere curaj.Un desen scrijelit pe o poteca veche il vezi oriunde,un tablou doar unde sti sa cauti. Ce te face mai special decat ei?Cum iti infatisezi sarmul diferit?Cum imi zgarii linistea cu tacerea ta?Bezna ma cuprinde mai repede decat lumina. Mirosul de naftalina nu intarzie sa apara.Poate ai uitat. Si eu.

hide and seek

hai sa inchidem ochii si sa ne ascundem.nu o sa gasim si nici n-o sa fim gasiti.

“The bowed head, the buried face. She is silent, she will never speak, never forgive, never reach a hand, never leave this frozen present tense. All waits, suspended. Suspended the autumn trees, the autumn sky, anonymous people. A blackbird, poor fool, sings out of season from the willows by the lake. A flight of pigeons over the houses; fragments of freedom, hazard, an anagram made flesh. And somewhere the stinging smell of burning leaves.”
— John Fowles (The Magus)

De ce?

Pentru ca:degeaba calci pe nisipul umed daca nu te asteapta cineva in mare.degeaba stai vara intins pe iarba rece si te uiti la punctele ce se desprind din cer.una cate una..daca nu te tine cineva de mana.degeaba mananci zmeura si ciocolata si orice exista bun pe lume daca nu iti simte cineva gustul dulce de pe buze.degeaba e perna moale daca nu e cineva langa tine cand deschizi ochii dimineata.degeaba e lumina la capatul tunelului daca nu ai in bratele cui sa sari.degeaba alergi daca nu sti la cine vrei sa ajungi.degeaba ti e frig daca nu are cine sa te incalzeasca.degeaba te lupti daca ramai singur.totul devine nimic.pentru mine,daca nu esti tu.

reaching..

MULTI SPUN ca am cazut.Dar am atins cu picioarele goale colturile stancoase ale culmii,si nu m-a durut.M-am prins de ramuri vestejite ce au inmugurit cum le-am atins.Am privit intotdeauna in jos si nu m-am speriat niciodata.Ma speriam mai mult cand ma uitam in sus si mi-era frica ca nu o sa te mai vad.Dar niciodata cand m-am uitat in jos.Am simtit razele soarelui incalzindu-mi trupul,am inchis ochii,dar vroiam sa ii tin deschisi,era asa frumos ce vedeam.A plouat din cand in cand,dar ploaia niciodata nu m-a ranit cu adevarat.Erau umbre ce ma trageau uneori in jos,si ma luptam de fiecare data cu ele.Dar nu era o lupta grea pentru ca stiam foarte bine ce imi doresc.Adierile de vant mi-au atins pielea cum n-a mai facut-o nimeni.Apoi am privit din nou in sus..Ce S-AU INSELAT..

Spinning on that dizzy edge

Am trecut prin timp asa cum primul fulg mi s-a topit in palma.Am ras pana m-au durut muschii fetei,am alergat pana m-au lasat picioarele,am patruns in libertate si am suprasaturat-o,am profitat de fiecare clipa de ispita,am inchis ochii si mi-am tinut rasuflarea cat am putut,neasteptand niciun val,niciun flux de apa rece;mi-am adancit picioarele in nisipul ud,apoi am vazut ce a mai ramas din scoici pe mal.Am incercat sa vad dincolo de masca voastra impenetrabila.M-a prins ploaia la miezul noptii si am inteles ca asta nu e lumea noastra.Am atins paginile unei carti uitate pe raftul trecutului.Am fost curioasa si am intrat pe sub barierele rationalului.M-am increzut in pasii si umbrele dintr-o zi de vara.Un tablou incolor de simtiri.Am inceput sa il colorez.Am folosit pensula intensitatii sentimentului pe care mi l-ai provocat.Am plans pana m- am sufocat.Am vazut in oglinda pe altcineva.M-am pierdut pe strada ingusta a dorintei.Am fost insetata de mai mult.Un glas mi-a imbatat constiinta cu pacatele de ieri.Am privit globul monotoniei rotindu-se pe un fundal asurzitor.Am privit chipuri pe care si-a lasat amprenta veninul schimbarii.Am fost controlata de impulsul momentului.Am fost fericita.DAR m-am inecat in valul pe care nu il asteptam.Nu am stiut sa vad diferenta dintre realitate si vis.Nu am fugit destul de repede si nu m-am oprit cand a trebuit.Nu vreau sa schimb nimic.Doar sa nu mai vad iarba inghetata.

“Do you ever wonder how long it takes to change your life? What measure of time is enough to be life altering? Is it four years like high school? One year? An eight week rock tour? Can your life change in a month, or a week, or a single day? We’re always in a hurry to grow up, to go places, to get ahead. And when you’re young, one hour can change everything.”

vara ma intorc cu spatele la voi si cu fata la mare.

cat de genial e la mare.ma mut acolo toata vara si toata iarna.departe de tot.

run run..

Alearga.Pulsul creste incetul cu incetul si mintea ti se goleste.Te relaxezi,te descarci si te simti mai bine ca niciodata.